Bun venit acasa!
Ne dorim ca acest BLOG sa fie o noua cale de comunicare intre noii si ,,vechii'' tineri ce au oprit la scola vietii ONESTIN .
Daca in 2005 aveam un prim site, apoi am trecut la unul ceva mai performant , iar acum la unul administrat de tineri; daca primii ani au fost ai intrecerii de a scrie pe forum, credem ca acum e vremea BLOG-ului!
Nu vom uita niciodata cum s-a format aceasta mica - mare familie , aceasta poveste, care va continua , prin tineri, la nesfarsit!
Diana, nu uitam ca in curand ai premiera la Teatru Masca din capitala, cum nu vom uita momentele de glorie locala si nationala aduse de membrii trupei de Teatru. Nu uitam ca ne-am nascut din muzica si am invatat sa daruim , ca am simtit ce inseamna bucuria unei sarbatori , ca am reusit sa stergem bariere si sa ne depasim limitele, sa ne bucuram si intristam umar langa umar in tabere , drumetii, excursii, cursuri , proiecte, spectacole.
Cine a trecut sau va trece pe aici va simti ca aici e scoala de modelaj artistic , ceilalti vor comenta mereu de la galerie! Intra pe site http://www.onestin.ro/ si vezi doar pozele ultimilor trei ani si nu se poate sa nu gasesti ceva rascolitor!
Stim ca am deranjat pe multi , inclusiv pe cei ce ne-au pradat in aprilie 2007, ca ,,cel de la Primarie''ne-a tratat ca pe mosie , dar stim ca va veni si vremea schimbului de generatii si pana atunci ,,ne calim in lupta'' . Stim sa luptam , chiar sa murim frumos, dar nu ne oprim sa credem in onestitate intr-o societate care lupta mult prea mult pentru existenta ( subzistenta) , uneori calcand pe ,,cadavre''.
Nu va uitam pe toti cei ce ati fost si sunteti inima Onestin: Diana C, Paul, Alina I, Alina A, Constantin, Pr. Florin, Pr. Adrian , Alex, Claudiu, Diana G, Cristi, Gabi, Loredana, Radu, Anca, Lolutz, Vlad, Ada, Ionut, Tzitzi, Andrei, Claudia, Adina, Petronela....lista e mare si voi aveti dat startul sa o completati cu amintirile voastre! Cei noi , aveti incredere, in curand numele voastre vor fi in lista celor dragi!
Va invitam sa scrieti pe acest blog, sa aduceti comentarii, idei, creatii, sa comunicati, intr-un cuvant sa cautati sa traiti autentic , cat mai putin in zona artifcialului si asta va va face liberi, o libertate in spirit, de iubire si de jertfa!
Echipa Onestin, cu drag, pentru toti cei ce rezoneaza la acest concept!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Cred ca ar mai fi ceva persoane, chiar daca au rezonat fragmentar, partial sau secvential, functie de timpul permis sau de motivare si cointeresare : Magda B, Cosmin S, Pr. Adrian C, Emilia S,Camelia R, doamnele Tina P si Mioara T, Laurentiu C, Simona N , Andra S, Ionut B, Brayan, Dan si Alexandra B, Alin H, Dan I, Daniel G, Alex H, Mariana T, Sanzaina D, Teodora T, Oana B, Oana P,Oana T, Marian P, Remus , Robert, Sebi B si Nicu P, Stefan T , Stefan S si...... daca am omis pe cineva puteti sa ma ajutati sa completam lista!
De obicei cuvintele isi fac datoria si exprima intocmai gandurile si trairile pe care dorim sa le scoatem la uscat..mai punem niste carlige, agatandu-ne de amintiri si ne simtim osteniti si multumiti de treaba asta…ei bine, acum ma aflu in fata calculatorului, in situatia in care aceste cuvinte sunt decolorate, insuficiente, neexpresive…cum as putea sa multumesc…sa-ti multumesc, dragul meu Onestin?..prin tacere graitoare, prin unde telepatice, prin zambet melancolic si egrasie in coltul ochilor…nimic nu-i destul…atunci cum?
Am sa fac o incercare…asa m-ai invatat chiar tu, sa am curaj, sa am pareri, sa am vointa, atitudine, sau macar o parere… Si mai mult decat atat, lucrurile astea mi le-am reamintit prin tine, sau ai reusit sa mi le scoti la lumina cand eu nu credeam ca le posed.
Asa ca iti multumesc simplu si curat pentru cinstea de a ma accepta in aceasta familie, pentru ca nu m-ai uitat, pentru ca ma iubesti neconditionat, pentru ca dai mai mult decat primesti, pentru ca ai incredere in mine, pentru ca mi-ai daruit prieteni pe viata, pe Padrica si pe Parintele Adrian, pentru ca ai strigat si ai adunat oameni deosebiti, pentru ca mai mult decat Mos Craciun mi-ai daruit toate astea constant si nu numai de sarbatori, pentru ca mi-ai amintit de sarbatori, de mine, de faptul ca sunt si altii langa mine si impreuna putem sa jucam “tara, tara vrem ostasi”…..
“Eu sunt cate putin din tot ce-am intalnit” spunea E. Knight…si completez: si-I multumesc lui Dumnezeu ca v-am intalnit..pe voi, celule, organe, membre si membri ai unicului suflu Onestin!...
Cu dornestin, Diana Croitoru
Trimiteți un comentariu